#MaybeYourB

E trecut de 3 dimineața. Azi e o zi în care m am străduit mult. Dar greșesc mereu. Mi era atât de dor de tine încât m am dat peste cap. Am făcut o petrecere in speranța ca vei veni. N am avut noroc. Muncești prea mult. Ești prea frumos sa iti vad mereu ochii roșii. Am venit eu la tine. Ma uscam pe picioare de dorul tău. As fi vrut sa te sărut, sa fii al meu azi. Sa iti simt mâinile pe corpul meu, sa te am in brate si sa nu iti mai dau drumul. Cred totuși ca am greșit. Trebuia sa vin la tine singura. N am apucat sa iti spun nimic. Doar prostii care sa te facă sa ti simt si mai apăsat vârsta. Daca ai ști ca nu îmi pasa. Daca ai ști ca muream sa te sărut. Abia in taxi am realizat ca... Respingerea ta devine evidenta. Imi doream doar sa ne mai plimbam prin oraș. Îmi doream doar sa te mai aud. Ești punctul meu sensibil. Daca as putea vreodată sa auzi ca iti vad sufletul mai ușor decât o petala de floare. Dacă ai ști cât indemni pentru mine.. Dar imi e teama sa nu îmi treacă. Nu ne vom ma...

Realitatea e ca nu am putut niciodata sa scriu despre altcineva. Am incercat. De cateva ori...foarte hotarata, cont nou cu parola. Am facut copiute din ce zic altii online si degetele mi se blocau pe tastaruta. Abandon. Cat despre tine, stii ca imi numar zilele in care nu-mi esti. Te-am sunat dupa 4 luni, te-am sorbit acum 4 luni... ce ar mai fi de zis. Ne-am luat ramas bun de prea mult timp. Oricum, nu mai era nimic acolo, numai cele mai frumoase amintiri, cele mai dureroase de fapt. Ce valoreaza cele mai frumoase amintiri cand anii trec fara noi? Nu mai esti omul meu. Nu mai stiu cine esti. Te-am auzit, mi-ai recunoacut vocea de la prima inflexiune. Te-a sunat si ieri... fara curaj insa, nu am indraznit decat sa respir in receptor... de aceea mi-ai inchis. Insa combinatia mea de kent4, sora mai mica a lui kent8 si ceva alcool mi-a dat curaj sa nu iti recunosc ca-s melancolica. Tu esti vreodata? Va mai conta vreodata? De ce? De ce orice raspuns. Sa te distrezi in Vama. O...

Eu: Momente in care mie mi-a lipsit mereu cate ceva. Cate un zambet, cate o fraza, cate o privire, astfel incat sa nu fie niciodata tabloul complet. Ne nastem cu piese lipsa, cu jumate de suflet in alt capat al lumii si alergam continuu sa gasim oameni care sa ne completeze.  Visam de mici la ceva doar al nostru... o casa, o masina, un job, o iubire; Si le dobandim. Insa nu la timpul potrivit. Unele vin prea devreme, cand esti inca prea prost sa intelegi ce conteaza defapt, altele prea tarziu , cand esti plecat fie in trecut , in incercarea de-a recupera lucruri pierdute si vise casate de viata, fie intr-o lume paralela , care speri zi de zi, sa-ti ofere toate la un loc.  Ne-am nascut incompleti si trebuie sa ne ducem handicapul asta moment cu moment. Mi-ar placea sa stie ca, de cand l-am vazut mi-am propus sa adun intreaga lume-n sinea mea si s-o inchid acolo. Sa-mi umplu golurile din mine cu o parte din fiecare. Sa nu mai fiu nevoita sa astept, sa fug si sa lupt...

Ciudat cum lucrurile mici , ieftine, simple, accesibile, pot sa opreasca intr-o clipa un iminent dezastru. Eram atat de frumoasa cu rochita aceea albastra, pe tocurile vesnic inalte si gata sa calce-n picioare promisiuni facute pe cand ma plimbam desculta pe gresia rece din bucataria lui. Atat de multi fiori, cand imaginatia deja a inceput sa o ia razna. Mi-am adus aminte, cu lux de amanunte, cum am sunat la interfon, cum am urcat, cum mi-a deschis, cum era inconjurat de fum, stand langa o sticla de Jack aproape goala. Cum i-am sarit in brate, pentru ca erau cele mai calde brate de pana atunci.  L-am iubit. El nu va mai iubi niciodata. Ii este rusina ca merge in jos. Nu ma ajunge. Nu mi-e de ajuns. E copil. Fug departe. Cand revin voi fi alta.  Ii simt lacrimile cu care imi jura ca nu mai stie cum sa faca sa ma uite. Iata, acum ar ocazia!

Toata viata, am fost nemultumita de trecutul meu. Mereu i-am alungat pe cei pe care nu i-am mai vrut langa mine, doar pe jumatate. Le lasam, , poate inconstient, cate-o portita , cate un geam deschis, cate o speranta , cate un procent, de care se agatau cu ambele maini sa-i primesc inapoi. Am aruncat haine, pantofi, scrisori, parfumuri, bijuterii... Le-am aruncat, crezand ca asta rezolva totul. Cand pleci, cand chiar vrei sa pleci.... cand nu iti mai pasa de cei ce te-au iubit odata, fa-o din tot sufletul. Vei stii cand e momentul. Vei stii in clipa aceea , ca acolo trebuie sa te opresti, sa tragi aer in piept si sa iti faci primul pas dintr-un prezent mai bun. Sa nu mai stie nimeni de tine. Sa sune la numarul tau si sa fie mereu inchis. Sa resune, zi de zi, pana cand... vor vedea ca timpul tau in viata lor, a expirat. Sa sune la interfon , la usa, sa incerce sa te gaseasca iar tu, sa stai undeva, linistita, urmarind un film bun, de ce nu, in bratele cuiva. Intr-o casa nici mare,...

Desi pare ireal..  cea mai rapida decizie a mea am luat o cand m am hotarat sa parasesc un om pentru totdeauna.  Trebuie sa fi tare. Sa arunci scrisori, amintiri, poze. Sa stergi filmari, inregistrari, amintiri. Sa te imbeti, si sa ti spui ''  nu...eu nu puteam sa l fac fericit''  si mai ales, sa crezi din tot dinadinsul ca asa este. Desi el ti a spus mereu ca fara tine nu mai stie sa traiasca.  Ei bine... macar o sa isi dea seama ca da.... da! exista viata ori de cate ori pleaca o femeie pe care ai iubit-o.  Ca daca e sa fie ceva inselator pe pamantul acesta, acelea sunt sentimentele.

Acesta e tot farmecul inceputurilor. Au miros de nou, de curiozitate , gust care parca l-ai mai simtit si totusi nu e acelasi . Are o aroma pe care vrei s-o simti, la nesfarsit- crezi atunci -. Nu trebuie sa te straduiesti prea mult. El te accepta, te iubeste, te lasa sa gresesti, te iarta, te ia in brate, iti promite, iti arata, iti demonstreaza, iti aduce flori, iti lasa masina si merge pe jos, doar sa-ti poti tu rezolva treburile, nu ti pune zeci de intrebari, te alinta, te ia in brate, transforma orice zi intr-o sarbatoare , multumindu-ti ca l-ai ales, desi aveai atatea optiuni. Si farmecul trece. El devine gelos. Posesiv. Uita ca l-ai acceptat in viata ta, desi altii stateau la rand. Orice gest, devine o povara. Se supara. Tranteste usa. Sparge paharul , in timp ce urla la tine si iti reproseaza '' ai uitat ca sunt singurul care te-a iubit asa cum erai? '' Imbratisarile nu mai au nimic special. Nici macar sexul nu ti provoaca nimic. Arunca cu vorbe , crezand ...