Realitatea e ca nu am putut niciodata sa scriu despre altcineva. Am incercat. De cateva ori...foarte hotarata, cont nou cu parola. Am facut copiute din ce zic altii online si degetele mi se blocau pe tastaruta. Abandon. Cat despre tine, stii ca imi numar zilele in care nu-mi esti. Te-am sunat dupa 4 luni, te-am sorbit acum 4 luni... ce ar mai fi de zis. Ne-am luat ramas bun de prea mult timp. Oricum, nu mai era nimic acolo, numai cele mai frumoase amintiri, cele mai dureroase de fapt. Ce valoreaza cele mai frumoase amintiri cand anii trec fara noi? Nu mai esti omul meu. Nu mai stiu cine esti. Te-am auzit, mi-ai recunoacut vocea de la prima inflexiune. Te-a sunat si ieri... fara curaj insa, nu am indraznit decat sa respir in receptor... de aceea mi-ai inchis. Insa combinatia mea de kent4, sora mai mica a lui kent8 si ceva alcool mi-a dat curaj sa nu iti recunosc ca-s melancolica. Tu esti vreodata? Va mai conta vreodata? De ce? De ce orice raspuns. Sa te distrezi in Vama. O...