Realitatea e ca nu am putut niciodata sa scriu despre altcineva.
Am incercat.
De cateva ori...foarte hotarata, cont nou cu parola.
Am facut copiute din ce zic altii online si degetele mi se blocau pe tastaruta. Abandon.
Cat despre tine, stii ca imi numar zilele in care nu-mi esti.
Te-am sunat dupa 4 luni, te-am sorbit acum 4 luni... ce ar mai fi de zis.
Ne-am luat ramas bun de prea mult timp. Oricum, nu mai era nimic acolo, numai cele mai frumoase amintiri, cele mai dureroase de fapt. Ce valoreaza cele mai frumoase amintiri cand anii trec fara noi?
Nu mai esti omul meu. Nu mai stiu cine esti. Te-am auzit, mi-ai recunoacut vocea de la prima inflexiune. Te-a sunat si ieri... fara curaj insa, nu am indraznit decat sa respir in receptor... de aceea mi-ai inchis.
Insa combinatia mea de kent4, sora mai mica a lui kent8 si ceva alcool mi-a dat curaj sa nu iti recunosc ca-s melancolica.
Tu esti vreodata? Va mai conta vreodata?
De ce?
De ce orice raspuns.
Sa te distrezi in Vama. Oare cum mai esti? Oare ce te mai distreaza?... ce iti place?
Sa ne vedem? De ce-am face-o? Sa ies pe minus?..
Eu pierd tot.. tu?
Ce inseamna tot? Tot e ce mi-am dorit sa fii tu. El e acolo, nu e perfect, e chiar departe de asta insa stii... e ce imi trebuie.
Nu am zi in care sa ma intreb daca e suficient.. Tu ce crezi?
Intr-o zi o sa imi plang in pumni pentru greselile mele. Stim amndoi asta de acum 10 ani. E prea mult pentru perceptia mea. Mult prea mult..
Zece, amintiri ciudate si nicio minune.
Ce ne-am stins, stiu iti vine sa crezi. Mie nu. Si eu sunt altcineva.
Stiu ca tot ce mi-a ramas a fost sa invat in anii astia sa lupt ca iubirea. Corp la corp. Am invat sa nu nu te mai iubesc, omul sufletului meu.
Omul a ceea ce gandesc, a ceea ce am ajuns, ceea ce am cladit. Mi-e dor de tine. De ce ne-am despartit?
Ai fost singurul meu esec. Nu am stiu cum sa trec peste. Atatia oameni cu care am dormit si care nu aveau nicio legatuea cu sufletul meu in lipsa ta. Nu a contat nici cum m-au luat nici cum i-am lasat. Conta lipsa ta. Iti simt lipsa mai rar ca inainte. Peste 20 ani ce voi zice? Nimic.
Nu mai pot sa scriu. La multi ani!
Ramai cu bine!
In gandul meu in fiecare an pe 29 aprilie ti-am urat La multi ani!
De cateva ori...foarte hotarata, cont nou cu parola.
Am facut copiute din ce zic altii online si degetele mi se blocau pe tastaruta. Abandon.
Cat despre tine, stii ca imi numar zilele in care nu-mi esti.
Te-am sunat dupa 4 luni, te-am sorbit acum 4 luni... ce ar mai fi de zis.
Ne-am luat ramas bun de prea mult timp. Oricum, nu mai era nimic acolo, numai cele mai frumoase amintiri, cele mai dureroase de fapt. Ce valoreaza cele mai frumoase amintiri cand anii trec fara noi?
Nu mai esti omul meu. Nu mai stiu cine esti. Te-am auzit, mi-ai recunoacut vocea de la prima inflexiune. Te-a sunat si ieri... fara curaj insa, nu am indraznit decat sa respir in receptor... de aceea mi-ai inchis.
Insa combinatia mea de kent4, sora mai mica a lui kent8 si ceva alcool mi-a dat curaj sa nu iti recunosc ca-s melancolica.
Tu esti vreodata? Va mai conta vreodata?
De ce?
De ce orice raspuns.
Sa te distrezi in Vama. Oare cum mai esti? Oare ce te mai distreaza?... ce iti place?
Sa ne vedem? De ce-am face-o? Sa ies pe minus?..
Eu pierd tot.. tu?
Ce inseamna tot? Tot e ce mi-am dorit sa fii tu. El e acolo, nu e perfect, e chiar departe de asta insa stii... e ce imi trebuie.
Nu am zi in care sa ma intreb daca e suficient.. Tu ce crezi?
Intr-o zi o sa imi plang in pumni pentru greselile mele. Stim amndoi asta de acum 10 ani. E prea mult pentru perceptia mea. Mult prea mult..
Zece, amintiri ciudate si nicio minune.
Ce ne-am stins, stiu iti vine sa crezi. Mie nu. Si eu sunt altcineva.
Stiu ca tot ce mi-a ramas a fost sa invat in anii astia sa lupt ca iubirea. Corp la corp. Am invat sa nu nu te mai iubesc, omul sufletului meu.
Omul a ceea ce gandesc, a ceea ce am ajuns, ceea ce am cladit. Mi-e dor de tine. De ce ne-am despartit?
Ai fost singurul meu esec. Nu am stiu cum sa trec peste. Atatia oameni cu care am dormit si care nu aveau nicio legatuea cu sufletul meu in lipsa ta. Nu a contat nici cum m-au luat nici cum i-am lasat. Conta lipsa ta. Iti simt lipsa mai rar ca inainte. Peste 20 ani ce voi zice? Nimic.
Nu mai pot sa scriu. La multi ani!
Ramai cu bine!
In gandul meu in fiecare an pe 29 aprilie ti-am urat La multi ani!
Comments
Post a Comment