tu. doar tu.

Eu:

Momente in care mie mi-a lipsit mereu cate ceva. Cate un zambet, cate o fraza, cate o privire, astfel incat sa nu fie niciodata tabloul complet. Ne nastem cu piese lipsa, cu jumate de suflet in alt capat al lumii si alergam continuu sa gasim oameni care sa ne completeze. Visam de mici la ceva doar al nostru... o casa, o masina, un job, o iubire; Si le dobandim. Insa nu la timpul potrivit. Unele vin prea devreme, cand esti inca prea prost sa intelegi ce conteaza defapt, altele prea tarziu , cand esti plecat fie in trecut , in incercarea de-a recupera lucruri pierdute si vise casate de viata, fie intr-o lume paralela , care speri zi de zi, sa-ti ofere toate la un loc. Ne-am nascut incompleti si trebuie sa ne ducem handicapul asta moment cu moment. Mi-ar placea sa stie ca, de cand l-am vazut mi-am propus sa adun intreaga lume-n sinea mea si s-o inchid acolo. Sa-mi umplu golurile din mine cu o parte din fiecare. Sa nu mai fiu nevoita sa astept, sa fug si sa lupt. Vreau sa il cunosc pe el.

El:

Ce sa zic de el. E genul de baiat putin din toate, pasionat de bani, marunt in randuri sparte. Nu stie pasii, calca pe varfuri orice dimineata si cand dezlipeste ochii realizeaza cate ii lipsesc din viata. E grea muzica poate, sau rimtul meu, cere multe incepe dependenta, ca doar cand fumeaza varsta mea simte diferenta. Si uita, ca sunt palme ce-l iubeau mult de mult, o amintire, dar le simte pe obraji cand il lovesc alte femei sa-si vina-n fire..scorpii ucigatoare si usoare de copiii lor si probleme. Eu il vreau in lumea mea. E simpla si eu il momesc cu o acadea prinsa de suflet. El isi respira portia de viata-n drum spre casa. Viata, acest traseu scump doare, speranta ca maine va fi aici, la mine e ardoare si candoare. Si tace, masina trece printr-o clipa, fier pe fier, scantei din cer si inima bate-n usi sa se deschida. Respira greu, cade-n genunchi, priveste-n jur, intinde mana catre mine cea care dadeam pagina. Indiferenta, nici nu priveam la el, cum tremura si infloreste si e cam asa mereu. Aceasi poveste-n fiecare seara, acel el disperat si bolnav ce sta sa moara, aceasi ea plina de durere si timp. Acelasi scaun rece in care zac, fara sa zic nimic. Un an, un om si sufete si nu se abate, intre noi se leaga afinitate. Trec zile si trece anul. Si am ajuns sa il iubesc.

De ce?

Stiu, ti se pare absurd. Ma vezi cat de disperata sunt dupa afectiunea ta, imi stii fiecare gand, pe care refuz sa ti-l spun, dar il tradez prin gesturi. ma vezi cum iti sar in brate si iti spun ca mi-a fost dor de tine si ma bucur ca si un copil ce-si primeste in sfarsit jucaria. Cum ai putea sa stii asta?

Relelatie:

Ii place sa ma surprinda. Sa-mi dea aripi, sa ma lase sa plonjez, iar pe urma sa ma ridice cand mai mai stau sa cad.

Il iubesti pe el. Cu totul. E perfect. Un barbat fara urma de repros.

Prima noapte dormita impreuna...

Mi-am deschis sufletul, am intins mana , am sters trecutul si am iertat. Fara intentii ascunse. Azi am un tata, o mama si un iubit.

Am atatea de recuperat. Mi-ar mai trebui o viata, dar o sa incerc pentru inceput sa profit din plin de asta pe care-o am.

El m-a invatat fara sa stie ce eu nu am inteles niciodata, de ce fiecare episod din viata mea a ramas neterminat. Nu am inteles, pana aseara, ca daca pui punct , trebuie sa incepi cu litera mare. Iti multumesc. 

Dupa...Satrasbourg:

Am invatat in tot timpul asta, ce inseamna sa-ti fie dor, fara ca asta sa doara. Sa-ti fie dor de un barbat ce stii   ca va fi tot acolo cand te intorci. Mereu gata sa te ia in brate , mereu pregatit pentru o noua rabufnire fara sens, mereu prezent cand totul in jur e de-o tristete crunta. Mi-a lipsit... el, patul, pernele cu care uneori ne prostim, bucataria in care nu facem niciodata  mancare, pentru ca sexul a devenit condimentat cu cele mai bune ingrediente si asezonat cu grija cu fel si fel de clipe nebune... Mi-a lipsit zambetul si mai ales, mi-am lipsit eu... eu cand sunt cu el. Cand totul se rezuma la noi doi si-atat.La noi doi si-o poveste, la noi doi si-un apartament, la noi doi si ...eu ador acel ceva ce-mi demonstreaza clipa de clipa ca toata viata mea de pana acum, nu a fost decat o greseala estimata-n fuga. Noaptea asta, o sa fiu din nou a lui. 

Seri: Noi:

La el, gasesc orice. Nu exista intrebare la care sa nu gaseasca rapid un raspuns. Nu exista zi, in care sa nu-mi spuna ca sunt frumoasa, chiar daca uneori ma simt cea mai urata fiinta. Nu e noapte in care sa nu se trezeasca de cateva ori sa ma sarute si sa-mi spuna ca ma iubeste. 

M-a invatat: Nu incepe cu nu se poate , incepe intotdeauna cu sa vedem.

Mi-a pierdut actele dar l-am castigat pe el:

I-am sarit in brate si l-am strans tare. Poate daca nu ar vedea mereu partea plina a paharului, eu nu as mai fi langa el. Poate daca ar fi renuntat la noi doi cand am gresit prima oara, nu as fi inteles ce e aceea iubire neconditionata. Si nu, nu e un barbat prost. E un barbat care nu-si pierde speranta  si crede in mine. In mine, cea de langa el. In mine cea care e imbracata in trening si care danseaza cand sterge praful. Daca s-ar muta aici cu mine m-ar vedea zi de zi...Ar vedea zi de zi in mine cea care se bucura de fiecare clipa in care ma tine-n brate... 

Noi: sex:

Suntem doi perversi, care bat cu lejeritate filmele porno. Pozitiile vor fi mereu aceleasi, ( nu putem reinventa Kama Sutra) dar intensitatea si felul in care le punem in practica, ma lasa si pe mine cu gura cascata uneori... -de obicei cand ejaculeaza-. Imi place sa-i inghit sperma, si sa simt o beatitudine incomparabila. Fiecare orgasm, devine o poveste . Fiecare atingere, inseamna mai mult decat interactiunea dintre doua corpuri ce au pacatuit atat de mult  cu persoane atat de lipsite de orice sens. L-am gasit si nu pot decat sa ma bucur de ceea ce ne leaga.

Nu sunt deloc pregatita. Dar pana la urma, lucrurile frumoase , se pot petrece si asa, incognito...

Pai daca tu, daca tu ti-ai privi trecutul in fata, nu ti-ar fi frica de ce vezi? Totul dus la extrem intr-un fel de mijloc de transport, spre un fel de casa. Mie-mi venea sa-mi ard degetele cu bricheta, sa ma trezesc, dar cine mai putea sa miste mainile. Cui ii mai pasa ca e un vis? Incertitudine, sentimente, scarbit de ce vedeam. Eram un regizor incompetent pentru doi monstrii sacri ai istoriei mele. Si stiam ca daca il voi privi ma voi preface-n piatra, da m-am gandit ca poate, cine stie, imi pun astia un piedestal frumos si ma lasa intr-un loc linistit departe de galagie. El ar fi un boem si trist, suport de porumbei.

Ambasador a tot ce am trait. Eu mi-am impartit lumea in doua de cand l-am vazut. M-a privit si m-a facut sa-mi las trecutul. Derau si neuitat. El, un inceput. El, o ratacita. El cu mana intisa si portiera neincuiata, Eu...un trist si boem suport de porumbei.

Porumbeii din suflet au zburat rand pe rand. Asa am fost. Niciodata nu am primit lucrurile cand a trebuit sa le primesc. Mereu au venit si m-au luat prins surprindere. 

Unde erai oare, acum cativa ani? Cand mi-as fi vandut sufletul sa ma stanga cineva ca tine-n brate? Cand mi-as fi dat si ultimul banut pentru un om cum esti tu..

Cum sa faci dragoste si sex in aceeasi zi? Cum sa fi iubita si curva, in acelasi timp? Cum sa vrei sa-l ai si trup si suflet, cand tu stii sa ai un om, doar carnal? Cand obisnuinta si restul lumii ti-au demonstrat atatea si atatea... ca tu nu trebuie sa simti, ca tu nu trebuie sa tremuri decat din cauza cafelei, ca tu... nu mai poti iubi.

ii simt bratele , cum ma strang tare, parca spunandu-mi ca nu o sa ma lase vreodata. Ma ascund acolo, la pieptul lui, ascultandu-i promisiunile. Il simt, ma simte si imi spune lucruri pe care nici n-am indraznit vreodata sa mi-o imaginez. E un fel de caldura sufleteasca, care nu stiu daca ar trebui sa ma sperie sau sa ma bucure. Il ador. Mi-e teama sa i-o spun. A alergat un an, iar eu traiam departe de a crede ca pot sa ajung sa-l iubesc atat. Vreau sa ii fac o surpriza.

Nu e nicio ocazie speciala, dar simt ca trebuie sa-i multumesc cumva pentru ca ma face sa zambesc.Uneori ma apuca nostalgia, cand stau cu ochii inchisi , dar ii deschid, il vad pe el langa mine si-mi trece.

Il sarut in timp ce doarme si-mi dau seama ca daca ar fi sa-mi petrec restul vietii langa cineva anume, el ar fi alesul. Si nu pentru ca ma iubeste; nici macar pentru ca imi face cadouri micutze, prin simplul fapt ca am decis sa mai raman prima zi langa el... ci pentru ca m-a schimbat fara sa-mi dau seama si fara sa pretinda asta.

As vrea sa stie ce m-a invatat: Oamenii gresesc, dragii mei.

Mi-au tebuit mai bine de doua decenii, pana sa-mi dau seama ca trebuie sa inveti sa ierti. Sa renunti la intrebari, pentru ca raspunsurile vor veni toate, la timpul lor.

Mi-au trebuit multe pacate , ceva sticle de alcool, pana sa inteleg ca niciodata nu voi putea da mana cu cineva, atata timp cat am pumnul strans , sub forma de amenintare. De ce tin pumnul strans de un an? Il vad si ma fericeste.

Nu stiu care  va fi magia lui, insa sunt sigura ca si de data asta o sa-i iasa. El e genul de barbat pe care nu il poti avea o singura data. Asta e cert. Te imbata cu atingeri si cu idei indraznete. Te infioara cand intra in tine, de parca ar fi prima data cand o face. Te agita cand nu scoate un cuvant, iar mai apoi te ridica in brate si te fute pervers.

In toate tentativele mele de-a avea o relatie, ma straduiam prea haotic. Acum insa, schimbarea am facut-o pentru mine. Si-mi place cum mi-am modelat caracterul, cum mi-am innoit principiile, cum nu-l mai privesc pe el ca pe un simplu barbat, ci ca pe o tinuta completa, care cade perfect pe formele vietii mele.

Vreau sa scriu cartea. Habar nu am cum se face sau de unde sa incep. Cred ca voi avea cea mai placuta senzatie cand voi tasta primul cuvant...prima fraza...prima idee.